Mijlocaşul de la Pandurii recunoaşte că a avut emoţii la debutul în tricoul României

Maxim se caracterizează: "Sunt pesimist. Mi-e groază de accidentări!"

Jucătorul de 22 de ani nu vrea să audă de un transfer la Steaua şi se gândeşte doar la a surprinde Liga I în continuare, cu echipa din Târgu Jiu

Ce înseamnă pentru tine o convocare la naţionala României? Ai doar 22 de ani...

Există o mentalitate greşită în România atunci când vine vorba de vârsta jucătorilor. Tânăr poate să fie considerat un fotbalist de 16 ani, nu unul ca mine, care am atins o oarecare maturitate. Ştiu că mai am multe de învăţat, sunt perfect conştient de asta. Dar 22 de ani e undeva între «tânăr» şi «cu experienţă». Oricum, o convocare este o bucurie, o surpriză, indiferent de vârsta la care o primeşti.

Te aşteptai ca după cantonamentul din Elveţia şi Austria să mai fii chemat?

(râde) Sincer? Nu. Mi-au tremurat puţin picioarele la debut. Dacă mi-ar fi spus cineva acum câţiva ani că în 2012 o să fiu selecţionat la naţională, că Victor Piţurcă mă va avea în vedere pentru preliminarii şi că Pandurii vor începe atât de bine sezonul, aş fi crezut că fie glumeşte, fie e mult prea visător. Sunt pesimist, de fel. Poate-i şi de la câte mi s-au întâmplat într-un timp foarte scurt.

Credeai că nu o sa mai revii la forma fizică de dinaintea accidentării de acum câţiva ani?

Da. Eram aproape sigur că aia a fost pentru mine, că m-am născut talent şi o să mor speranţă. Parcă aşa e zicala, nu? Aveam cam tot ce îmi puteam dori, un culoar frumos în faţă şi, de pe o zi pe alta, s-a cam dus. De asta şi uimirea mea la aflarea veştii convocării. Mult timp nu am crezut în mine, în ce pot să fac.

"Mi se urcase la cap când aveam 17 ani!"

Accidentarea te-a maturizat? Uite, există voci care spun de Grozav că nu ar mai fi acelaşi jucător care a venit l