De-a lungul anilor, Braşovul a fost unul dintre cele mai puternice centre sportive ale ţării. Pe aceste meleaguri au crescut şi au pornit în cele patru zări, la marile întreceri internaţionale, sportivi care au adus glorie sportului românesc. Printre sporturile care se află la mare înălţime este scrima care a dat ţării o întreagă pleiadă de antrenori de renume, iar dintre aceştia 36 se află răspândiţi în toate punctele cardinale ale globului. Dintre aceştia i-aş aminti pe Ladislau Rohoni, pe Mihai Ticuşan şi lista ar putea continua. Sportivii, pentru care s-a cântat imnul, plecaţi de la fostul club sportiv Tractorul nu pot fi uitaţi: Mihai Covaliu, campion olimpic la Seul sau soţii Szabo, Reka Lazăr şi Vilmoş.
Mai zilele trecute ne-a vizitat la redacţie Reka Lazăr – Szabo, poate cea mai titrată sportivă braşoveană la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale şi Campionatele Europene, împreună cu fostul preşedinte al desfiinţatului Club Sportiv Tractorul, Petre – Cicerone Dumitrescu. Am depănat împreună amintiri despre ceea ce a însemnat scrima braşoveană în arealul românesc, de-a lungul multor ani de succese.
Cum era să dispară scrima braşoveană?
Fostul preşedinte tractorist, Petre Dumitrescu, a ţinut să ne readucă aminte felul în care a fost foarte aproape să dispară scrima braşoveană. „În 1974 am fost numit vicepreşedinte salariat al CS Tractorul. Fiind club de categoria a doua, preşedintele era de onoare, nesalariat şi a fost numit Gheorghe Ferariu. La nici o lună de la investirea mea, m-am trezit cu vizita şefului Sportului de UGSR (forul care subvenţiona clubul), Kertesz Efrem, care venea cu un ordin al preşedintelui acestui for, Petrescu, nimeni altul decât fratele Elenei Ceauşescu. Ordinul era de a se desfiinţa scrima şi tenisul de câmp, pentru că ar fi fost sporturi domneşti (!!?!). Am argumentat că nu este aşa, că cei care veneau la s