Mi se pare, nu vă supăraţi, ridicol că Dan Diaconescu cu OTV-ul lui se declară continuatorul Europei Libere în variantă tv şi cel puţin nepotrivit că Radu Moraru, "Naşul", foloseşte vechiul semnal al Europei Libere în deschiderea emisiunii sale. O spun ca unul care a lucrat la Europa Liberă vreo şapte ani ca şef de birou, la Bucureşti, şi încă vreo trei în calitate de corespondent la diferite emisiuni.

Aflam periodic de plîngerile şi reclamaţiile persoanelor de la putere în România făcute, unele, la conducerea americană a postului, adică la preşedintele Tom Dine, altele la directorul Departamentului românesc, Nestor Ratesh. Nici una, dar absolut nici una dintre aceste reclamaţii n-a avut vreo consecinţă pentru redactorii biroului. Aflam de ele şi atît.

Nestor Ratesh avea o singură, dar importantă, exigenţă: să nu amestecăm relatarea cu editorializarea - cu adicătelea comentariul, altfel se mai "scăpa" atunci cînd venea la Bucureşti spunînd unuia sau altuia "Se pare că l-ai supărat pe..." Dar acelaşi Nestor Ratesh nu era adeptul relatării neutre, ci "obiectiv-critice", fiindcă altfel n-am mai fi fost Europa Liberă. N-au existat sancţiuni sau presiuni asupra nici unuia dintre redactorii din Bucureşti de pe urma plîngerilor oficialităţilor autohtone de la înfiinţarea biroului pînă în ultima zi.

Că mai era cîte un politician care îţi dădea telefon să-ţi spună că nu se aştepta să fie atacat tocmai la "Europa Liberă", pe care o ascultă de atîţia ani cu sfinţenie, asta era cu totul altceva. Atacurile se rezumau la prezentarea faptelor sau declaraţiilor ipochimenului, şi erau făcute întotdeauna pe un ton cît se poate de urban, încît efectul era cu atît mai neplăcut pentru cel în cauză.

Ceea ce se purta printre noi, şi la Bucureşti şi la Praga, era aşa-numita lectură colegială a textelor, înainte de a fi difuzate pe post