Cu toate ca imi place sa consult horoscopul la cafeaua de dimineata si sa ma imaginez, optimist, in pielea unui personaj puternic, inzestrat de la natura cu toate acele insusiri exceptionale care fac mandria sexului zis tare, mi-am pastrat, totusi, un oarecare simt al masurii si suficienta luciditate pentru a ma putea vedea, vai! , in lumina cea justa, fara sa devin un ins superstitios, temator de ceasul cel rau si obisnuit, prin urmare, sa-si scuipe in san cu orice prilej.
Nu cred in semne si minuni scrise in stele. Dar cum emailul in care am fost anuntat ca voi lua Premiul pentru Critica al revistei "Viata romaneasca" s-a intamplat sa-l primesc chiar in ziua cand implineam o varsta rotunda, fericita „coincidenta" m-a pus pe ganduri. Nu stiu de ce, exact atunci mi-a venit in minte o replica bizara a lui Bacovia din tarziile „divagari utile", care suna cam asa: „Pacat ca zeii nu s-au consfatuit si despre mine, Bacovia Gheorghe, unde sunt cam tare!" Nu-i lucru curat, mi-am zis, vazand apoi ca printre premiantii revistei se numara insusi Mihai Sora, ilustrul carturar nascut in zodia sub semnul careia s-a plamadit si insignifianta mea persoana. Ei, si? Ce-i cu asta? Ratiunea ne indeamna sa nu tinem seama de amagitoarele calcule astrologice si sa atribuim si hazardului un rol in, altfel, atat de previzibila noastra viata. E clar, am avut noroc. Sau, mai exact, daca tot trebuie gasite explicatii, „norocul" s-a numit, in cazul de fata, chiar Garabet Ibraileanu, criticul care a facut din „Viata romaneasca" cea mai prestigioasa gazeta literara din tara (fiecare numar „e o carte", spunea odinioara Arghezi, patruns de o admiratie ce nu-i statea indeobste in fire).
Asadar, premierea lui Ibraileanu e cat se poate de explicabila si binevenita, avand in vedere nedreapta reputatie care a aruncat in umbra decenii la rand opera (tendentios rasta
