Avantajele adoptării monedei unice europene aproape că dispar în faţa riscurilor, atunci când o ţară nu e pregătită, cum e cazul Greciei şi Portugaliei. Sursa: REUTERS

Chiar dacă ne uităm de multe ori cu invidie la nivelul de trai al francezilor sau al nemţilor, chiar dacă ne dorim şi noi să plătim cu euro nu numai când mergem în alte ţări europene, moneda europeană nu este doar o binecuvântare. Iar ţări precum Grecia şi Portugalia ne pot aduce destule argumente în acest sens. Sunt două economii care nu au fost foarte bine pregătite pentru acest pas, iar consecinţele au fost dezastruoase şi s-au manifestat cu violenţă parţial imediat după data aderării, parţial în contextul crizei financiare mondiale.

Diferenţa dintre vis şi realitate

Sintagma abstractă "adoptarea monedei euro" a fost resimţită concret de greci, în 2001, ca o scădere imediată a nivelului de trai: preţurile au crescut de până la trei ori, iar salariile au scăzut. În plus, odată cu renunţarea la drahmă, vechea monedă a grecilor, autorităţile de la Atena au pierdut un instrument important, cursul de schimb. Dacă l-ar fi avut acum, criza din Grecia nu ar fi fost atât de adâncă, deoarece o parte din presiunea care există asupra bugetului ar fi fost transferată asupra deprecierii monedei naţionale. Iată însă că, la zece ani de la aderarea la zona euro, Grecia are nevoie să fie salvată la propriu de partenerii europeni. Portugalia a renunţat la escudos în favoarea monedei unice în 1999, numărându-se printre ţările fondatoare ale zonei euro.

Deşi în primii ani de la aderare Portugalia era dată drept exemplu al succesului adoptării euro, datorită scăderii dobânzilor şi creşterii economice accelerate, ulterior economia a stagnat, deficitele s-au adâncit, iar inflaţia a atins cote îngrijorătoare.

"Portugalia a crescut salariile bugetarilor şi a dus o poli