Un craiovean povesteşte despre experienţa prin care a trecut în spitalele din Craiova, când s-a izbit de indiferenţa unor cadre medicale.
Marinel Rusu, de 42 de ani, a muncit în construcţii o viaţă întreagă. "Trebuia să-mi ţin familia, copilul în şcoală. Îmi era bine, nu răbdam", povesteşte bărbatul. Viaţa i-a fost distrusă de un moment de neatenţie a unui coleg, pe când lucrau la construirea unui pod. "Eu coborâsem cu frânghia, însă colegul a scăpat-o şi am căzut în gol. Nu am mai ştiut nimic, m-am trezit la spital", spune Marinel.
"Am aşteptat milă, dar degeaba"
Coloana vertebrală i-a fost afectată, a trecut prin patru intervenţii chirurgicale, la Craiova şi Timişoara, care i-au stopat evoluţia bolii, dar care nu l-au vindecat. "Am rămas cu dureri groaznice, abia mai pot merge. De muncit, nu mai pot, în construcţii. Am încercat, dar mă lasă coloana, nu rezistă. Numai Dumnezeu ştie prin câte chinuri am trecut, cât am îndurat prin spitale, cu câtă indiferenţă am fost tratat de unele cadre medicale, cum am aşteptat milă, dar degeaba", a adăugat craioveanul. Vorbeşte despre spitale ca despre nişte lagăre din care scapi doar cu noroc. "Trebuie să arunci cu bani în dreapta şi-n stânga, ca să fii tratat normal. Spitalele nu sunt nişte locuri în care te vindeci sau găseşti alinare, ci nişte abatoare unde zaci şi mori încet, dacă nu ai bani. Nu sunt toţi doctorii aşa, dar e suficient să dai de unul fără suflet care te nenoroceşte. Aici e după noroc: găseşti un doctor bun, scapi cu viaţă, dacă nu, vai şi-amar de zilele tale", este de părere bărbatul.
"Nu doresc nici duşmanului să treacă prin spitale"
Recunoaşte că după ultima intervenţie chirurgicală starea i s-a îmbunătăţit, "dar mi s-a spus că voi rămâne cu sechele toată viaţa. Acum mă rog să găsesc un serviciu cu care să-mi pot ţine copilul în şcoală, pentru el mai tr
