Despre tara de dupa alegeri se pot face scenarii, dar despre tara de dupa criza este inca prea devreme. Din pacate, se produce o confuzie de fond: in loc sa ne intrebam cum va arata Romania dupa criza, discutia se rezuma doar la interogatia "ce va fi dupa alegeri"? Cele doua planuri au foarte putin in comun. Procesul electoral este bine determinat tehnic, ca durata si etape, criza poate fi imprevizibila ca tempo si desfasurare. Criza afecteaza procesul electoral intr-o masura mai serioasa decit pot determina mersul ei jocurile electorale. Cu alegerile prezidentiale este mult mai simplu decit pare. Partidele se vor intelege pentru reconfigurarea unei majoritati parlamentare, indiferent de rezultat: infringerea sau victoria lui Basescu. Dar, intr-un al doilea mandat al lui Basescu sau al oricarui alt presedinte, vor surveni aceleasi probleme. Se spune ca de pe urma unei perioade de criza economica au de cistigat extremistii si populistii. De citeva luni, paralela 1929-1933 si 2007-2009 le vine ca o manusa celor care propovaduiesc aparitia vremurilor tulburi. Teoreticienii gasesc ca, automat, milioanele de oameni aruncati acum in saracie vor fi un suport excelent pentru politicieni rapaci si fara scrupule, gata sa imbratiseze ideologii menite sa-i ridice in prim-plan. Cu alte cuvinte, compromiterea democratiei, atit cit este, va fi consecinta aproape sigura a acestei crize. Sa ne asteptam, prin urmare, la mai rau: fragilizarea institutiilor si practicilor democratice, alaturi de cautarea solutiilor salvationiste, resuscitarea discursurilor radicale sau xenofobe. Un asemenea model isi afla, aparent, o excelenta confirmare. Sondajele, oarecum contradictorii, regasesc PRM pe radar, dupa doi ani de disparitie, iar pe Vadim Tudor si Gigi Becali ii urca spectaculos, in urma impactului mediatic al arestarii ultimului. O buna parte a sustinatorilor lui Traian Basescu, prinsi di