Traian Băsescu şi-a găsit o nouă marotă care să-i creeze o aură de geniu neînţeles. De lider ghinionist care a nimerit în ţara nepotrivită. Sursa: EVZ

Noua obsesie sunt fondurile europene, iar Băsescu joacă scena profetului care urlă în pustiu. În interviul de la TVR, preşedintele a repetat de 4-5 ori şi a insistat în final, deloc întâmplător, pe soluţia miraculoasă pe care românii o au la îndemână.

Şi a făcut-o cu vocea aia tunătoare, din vremurile bune, când îl credeam de fiecare dată: "România are o şansă uriaşă, nu avem datorii mari, cum au alte ţări europene (PIIGS - n.r.), şi ne aşteaptă 32 de miliarde de euro să-i cheltuim până în 2013, bani de la Uniunea Europeană". A repetat apoi esenţa ideii, cu acel timbru inconfundabil, scos de la recuzită în momentele-cheie de manipulare în masă: ne aşteaptă un viitor luminos, va fi bine.

Două lucruri a urmărit preşedintele să inducă în acea seară: el, personal, a descoperit soluţia fondurilor europene şi, doi, chestiunea absorbţiei zecilor de miliarde e o formalitate. Traian Băsescu a intuit corect tema fondurilor europene, însă e deranjant modul în care pune problema.

Pe lângă producerea tardivă a fericitei revelaţii, preşe dintele alege să-şi clătească gura cu câteva tirade moralizatoare care nu mai au farmec şi care nu mai duc de nas aproape pe nimeni. Ce să mai crezi după celebrele garanţii din ianuarie 2009, cum că în România nu va fi criză?

E un rol răsuflat şi devine tot mai ridicol să ne îmbătăm cu apă rece. Concret, România n-are nici 0,0001% şanse să absoarbă 32 de miliarde până în 2013, şi aceasta nu pentru că sunt eu răuvoitor, ci pentru simplul motiv că nicio ţară din UE n-are rată de absorbţie de 100%. E de-a dreptul imposibil, oricât s-ar umfla vena preşedintelui încercând să ne convingă că se poate.

Maşinăria diabolică numită birocraţia de la Brux