La 25 mai 1987, Mihail Gorbaciov - secretar general al CC al PCUS, preşedintele Prezidiului Suprem al URSS venea în România (prima întâlnire între Ceauşescu şi Gorbaciov avusese loc odată cu numirea celui din urmă în funcţia de secretar general al PCUS, în 1985).

Împreună cu Raisa, soţia lui, ca să fie vizita mai amicală. "În 1987 am ajuns în capitala României pe o vreme caldă şi însorită. La aeroport, Raisa Maximovna şi cu mine am fost primiţi de Ceauşescu şi soţia lui. O gardă de salut ne-a însoţit, s-au tras salve de onoare - ca întotdeauna la vizitele oficiale.

Pe drumul dintre aeroport şi reşedinţă totul s-a desfăşurat, lucru pe care aveam să-l observ foarte curând, după un scenariu bine determinat: sute de mii de oameni stăteau aliniaţi pe marginea străzilor. Mi s-a indicat un loc în automobilul deschis, lângă Ceauşescu, iar în timpul călătoriei ne-am ridicat de mai multe ori spre a-i saluta pe oamenii care ne urau bun venit.

Din când în când ne opream câteva minute, şi imediat - ca la un semnal secret - începeau hore, dansuri şi cântece. Ţâşneau strigăte de salut bine exersate: Ceauşescu - Gorbaciov!, Ceauşescu!, Ceauşescu! Şi toate acestea într-un ritm molipsitor, desigur studiat de vreo regie oarecare. Imaginea mulţimii era amestecată: unii cădeau, aşa se părea, într-un fel de extaz, alţii în schimb se comportau indiferenţi ca nişte actori obosiţi. Mi se părea că asist la o reprezentaţie de circ", spune Gorbaciov în “Memoriile" sale, publicate în 1995, la Moscova.

“Eram consternat"

Fostul lider sovietic mai notează: “În continuare era prevăzută o convorbire în faţa şemineului - şi asta la începutul verii. Îmi venea să-mi scot haina. Evident se voia să se arate pe toate canalele TV că discuţia dintre Ceauşescu şi Gorbaciov nu era cu nimic mai prejos de convorbirea din faţa şemineului dintre Gorbaciov ş