Sf. Nilus a fost unul dintre mulții ucenici și apărători fervenți ai Sfântului Ioan Gură de Aur. A deţinut funcţia de înalt prelat al Curţii de Constantinopol, a fost căsătorit, având doi fii. Înainte de exilul său (398-403 AD), Sf. Ioan Gură de Aur l-a însărcinat pe Nilus în studiul Scripturii și a lucrărilor evlavioase. Între aceşti ani, Sf. Nilus şi-a părăsit soția și un fiu, luându-l cu el pe cel de-al doilea fiu al său, Theodulos, la Muntele Sinai pentru a deveni călugăr. Soţia lui Nilus, cât şi celălalt fiu al său au îmbrăţişat şi ei viața religioasă, însă în Egipt. Mai multe despre familia lui Nilus din Sinai nu se cunosc, extrem de puţine informaţii privind acest lucru fiind înregistrate. Nilus şi cel de-al doilea fiu al său, Theodulos, au trăit la Muntele Sinai până în jurul anului 410, atunci când sarazinii au invadat mănăstirea, luându-l pe Theodulos prizonier. Potrivit documentelor vremii, sarazinii at fi intenţionat să-l prezinte pe Theodulos ca sacrificiu zeilor, însă nu se meţioneaza motivul pentru care acesta a fost cruţat, fiind vândut în schimb ca sclav episcopului de Elusa. Între timp, Nilus a părăsit mănăstirea să-şi găsească fiul aflând că acesta este în viaţă. În cele din urmă cei doi s-au întâlnit la Elusa, iar episcopul i-a hirotonit pe amândoi și le-a permis să se întoarcă la Sinai. De la mănăstirea din Sinai, Sfântul Nilus a devenit în scurt timp un om foarte interesant pentru întreaga Biserica Răsăriteană. Prin scrierile și corespondențele sale, el a jucat un rol important pentru istoria timpului său. Teolog, savant biblic și scriitor ascetic, chiar şi împăraţii îi scriau să-i ceară sfatul.

Nilus a lăsat în urma sa numeroase lucrări care includ denunțuri de erezie, păgânism, abuzuri dar și crime. De asemenea, el a făcut şi propuneri privind normele și principiile ascetismului, în special maxime asupra vieții religioase. Ni