La "Metropolis" a avut loc în week-end premiera spectacolului "Sfârşit de partidă" de Samuel Beckett, în regia lui Alexandru Tocilescu. Asta după ce, cu doar câteva zile înainte, fusese lansată aici o altă producţie - "Azilul de noapte" de Maxim Gorki, în regia lui Mircea Marin.

Unii se întreabă de ce mulţi regizori vor să pună în scenă piesa lui Beckett "Sfârşit de partidă", un text filosofic în care cuvântul partidă echivalează cu "viaţa", iar sfârşitul acesteia apare o dată cu... începutul. Doar cei mai abili creatori pot pune în scenă "absurdul" beckettian, iar dacă distribuie şi actori care pricep meseria şi percep ceea ce vrea să spună regizorul, putem avea parte de o montare desăvârşită, aşa cum i-a ieşit echipei care a lucrat "Sfârşit de partidă" la Teatrul Metropolis. O montare atât de clară şi curată din punct de vedere artistic, cum rar ai ocazia să vezi. Pleci de la teatru pătruns de o tulburare generală, pe care ţi-o provoacă textul, dar cu satisfacţia deplină că a fost jucat perfect, pe indicaţii regizorale preţioase.

DECOR CENUŞIU, CU CENUŞĂ

Apare, la ridicarea cortinei, un spaţiu cenuşiu care îţi acaparează privirea. Cenuşa din şemineul din fundul camerei şi cea din jurul celor două pubele închise, în care "trăiesc" doi părinţi bătrâni, puse în stânga scenei, reprezintă gunoiul, mizeria. Când capacul la fiecare pubelă se deschide, se iţeşte întâi o fiinţă, apoi a doua. Cer de mâncare, dar nu se supără dacă nu li se dă. Par ca nişte copii slab dezvoltaţi mintal. Asistăm la moartea lor lentă, dar nu o vedem. Cuvintele rostite de cei doi interpreţi ai acestor personaje Irina Petrescu şi Ion Besoiu - îţi sfâşie sufletul. Nu au noimă. Amândoi joacă excelent. În centrul spaţiului de joc e un fotoliu în care este ţintuit fiul celor doi, pe nume Hamm - un despot, un infirm orb, pe care îl întruchipează Răzvan Vasilescu, actor