Fata cu tatuaje din „Bărbaţi care urăsc femeile" e uşor schimbată, nu neapărat în bine. A devenit banală şi greu de suportat într-o intrigă net mai slabă. Dacă în primul - să-i zicem - episod, v-aţi întrebat cum de a rămas nepedepsit tutorele-violator sau mai exact cum de a mai scăpat cu viaţă, acum Lis-beth va avea o nouă întâlnire cu cel pe care îl tatuase, ca supremă umilinţă şi aducere aminte a unor acte de cruzime, greu de imaginat. Bruneta rămâne la fel de îndemânatică şi inventivă, iar el, ziaristul, se vrea cuceritor sau mai degrabă aşa l-ar vrea producătorii, chiar dacă nu pare neapărat cea mai bună alegere.
Autorul Stieg Larsson, jurnalist şi el ca şi personajul Mikael Blomkvist, mută centrul atenţiei pe filierele de prostituţie din zona devenită o adevărată pepinieră pentru această afacere dubioasă şi existentă de când lumea, Europa de Est. Serviciile secrete nordice par a fi la curent cu lumea interlopă a Suediei, dar nu se formalizează prea tare. Ca să fie mai hot, se recurge şi la o scenă gay, aproape indispensabilă în foarte moderna Suedie. Crimele abominabile sunt la ordinea zilei, iar ucigaşa cu circumstanţe atenuante, urmărită la cei numai 28 de ani ai ei, se trezeşte că va trebui să se ascundă cât mai spectaculos ca să scape de hăituitori. În existenţa sa reapare cel de care părea că nu se va despărţi niciodată, iar imaginaţia ei răzbunătoare este fără limite, transformând tortura într-un fel de teatru la domiciliu, cu deznodământ întotdeauna fatal. Urmăriri de maşini în noapte, ca să satisfacă pofta cinefililor, dar şi scene sexy, ce-i drept cam dezlânate, abundă.
Se încearcă, şi nu oricum, ci cu disperare din partea regizorului, să se creeze ceva mister, dar pentru cine a citit romanul apărut deja de câţiva ani buni, cu mare promptitudine, la Editura Trei, este o încercare zadarnică. Bătăile, care şi ele se vor convingătoare