Una dinte temele principale ale oricarei campanii electorale, in Romania sau aiurea, este scaderea ratei fiscalitatii. Salariatul obisnuit este interesat de scaderea impozitului pe venitul gobal, investitorul, de scaderea impozitului pe profit sau pe profitul reivestit. Asadar, tema este privita cu interes si de oamenii obisnuiti, si de investitori. Este normal ca aparitia pe piata a doua programe de guvernare - ale Uniunii PSD+PUR si PNL-PD - care ambele propun reducerea fiscalitatii, sa atraga atentia. Sunt oferte concurente, fiecare justificata in felul ei. Alianta propune o cota unica pe profit si venit global de 16% si reducerea contributiilor sociale cu aproape 10 procente. Uniunea propune reducerea ratei impozitarii progresive. Impozitul pe profit ar urma sa scada treptat si sa ajunga, de la 25% in prezent, la 16% in 2008. Impozitul pe veniturile din salarii ar urma sa scada si el, treptat: rata minima (18% in 2004) ar urma sa ajunga la 14% in 2005 si 10% in 2008. Rata maxima (40% in 2004) ar urma sa scada la la 38%, in 2005 si la 36%, in 2008. Exista, asadar, un relativ consens referitori la necesitatea unei relaxari fiscale (sa ne amintim ca PSD a dorit, in 2004 introducerea unei cote unice de impozitare pentru venitul global si nu e tarziu sa readuca tema in discutie, in cazul in care va castiga). Diferite sunt abordarile: cum si mai ales cand va fi redusa fiscalitatea. Iar factorul timp ar trebui sa cantareasca greu in economia dezbaterii, pentru ca nu priveste doar Romania. Reducerea ratei impozitarii este un curent general in tarile din fostul lagar comunist (unele dintre ele acum in Uniunea Europeana). In unele tari este europene s-a produs cu ani in urma si se consolideaza. Efectul se vede in cresterea ratei investitiilor straine, in mutarea unor afaceri din Vestul "constrangator", spre Estul mult mai "primitor", in privinta fiscalitatii. Ungaria are,