Irina Marinescu (30 de ani) face parte din garda veche a noii mode româneşti, care a venit la începutul anilor 2000. După opt ani pe piaţă, designerul crede că sistemul autohton este plin de hibe.

„Adevărul": Ai luat decizia de a nu mai prezenta colecţiile tale în România, ci la New York. Nu te mai interesează prezentările aici?

Irina Marinescu: Nu e neapărat că nu mă interesează şi nici nu vreau să fiu ipocrită. Am ajuns să cred că majoritatea publicului de aici e mai puţin prezent decât e afară. Lucrurile stau cu totul altfel acolo şi prefer să-mi investesc energia în acel loc. Nu mai am vârsta şi nici nu sunt de atât de puţin timp pe piaţă încât să mai am răbdarea să aştept să mi se întâmple ceva. Lucrurile încă şchioapătă aici, iar eu am nevoie de un sistem bine pus la punct, să vând mai mult din ceea ce fac, decât să fac lucruri sur mesure (la comandă - n.r.).

Cum ai descrie ce se întâmplă în moda din România?

După ureche. Asta ca să nu folosesc un termen peiorativ. Nu există un sistem în momentul acesta, pentru că există foarte multe hibe. Faptul că funcţionăm, după atâţia ani, în sistem de consignaţie, de exemplu. Am refuzat în ultima vreme ofertele primite de la consignaţii, pentru că mi-am dat seama că sunt nişte stocuri şi bani blocaţi. Hainele se întorc perimate, folosite şi probate, nu mai am cum să le vând după. Sunt atât de multe hibe în sistem încât cred sincer că ne mai trebuie 20 de ani pentru a avea o piaţă reală şi o industrie. Sunt un om destul de pragmatic şi consider că meseria asta, pe lângă latura artistică, trebuia să aibă şi una economică. Nu pot să trăiesc doar cu visul că într-o bună zi se va întâmpla ceva extraordinar. Trebuie să fac lucrurile să se întâmple. Iar aici lucrurile stau la fel de ani buni.

Ai schimbat mersul afacerii tale pe timp de criză? Te-ai pliat sau ai încercat să ignori situaţia?

M-a