De o vreme încoace mă intrigă o nouă prezenţă vestimentară feminină în spaţiul public. Nu, nu este ca şi cum aş trăi la Stockholm - unde, potrivit lui Scott Schulman de la "The Sartorialist", există cel mai bine îmbrăcaţi oameni din lume - şi brusc mi-ar fi sărit asta în ochi, ca o unică notă discordantă.
Trăiesc la Bucureşti, unde imaginea străzii este, în general, un vacarm cacofonic, iar noua apariţie nu este decât o variantă de kitsch în plus. Observând mai atent fenomenul, mi-am dat seama că nu este altceva decât un nou derapaj al "modei". Şi mi-a venit imediat în minte o sintagmă: "Fuck fashion, wear design!". Am să-mi fac un tricou imprimat cu sloganul ăsta.
Despre ce vorbim? Vorbim despre nişte persoane de sex feminin, în majoritatea cazurilor supraponderale (nu obeze, ci grăsuţe, durdulii, aşa) şi foarte mândre - în atitudine - de formele accentuate de kilogramele în plus. Mici de statură şi înţepate. Bondoace şi fudule. Cu figuri încremenite în expresii arogante pe sub ochelarii de soare mari şi ostentativi. Bine coafate. Cu o atitudine de o nonşalanţă studiată, fals-neglijentă. Pasul lor calcă foarte greu, important, accentuând într-un soi de lascivitate de tip Coana Chiriţa formele proeminente ale fundului.
Bun, acuma vine partea cu "kitsch-ul vestimentar". Aceste "pământene construcţii de femei" poartă, ABSOLUT TOATE, un nou tip de blue-jeans foarte straniu: nişte pantaloni din denim, deseori înzorzonaţi de multe cusături decorative gratuite, foarte strâmţi pe picior până deasupra genunchiului. De la graniţa asta în sus, începe "savoarea": pantalonii se lărgesc progresiv pentru a crea material în plus unui tur care atârnă precum o pungă plină cu un "pampers" de adult.
Ca perversiunea vestimentară să fie completă, talia acestor "budigăi" este joasă, ca şi cum din cauza turului generos şi lăsat n-ar mai