Capitala Belgiei, unde astăzi preşedintele român vine spre a da lecţii de unitate regelui, pe modelul inaugurat mai deunăzi în Piaţa Universităţii, este locul unde se dau bătălii surde cu mize mari, între legislatorii Uniunii Europene şi grupurile profesionale sau de interese din comunitatea europeană. Una dintre dispute priveşte intenţia Comisiei de a dereglementa piaţa imobiliară. Se porneşte de la ideea că monopolul asupra unei activităţi este incompatibil cu principiul liberei concurenţe şi că, datorită unui exces de reglementare, cel puţin în unele ţări, costurile tranzacţiilor imobiliare cresc în mod nejustificat. Aceasta intenţie ameninţă în mod direct reglementarile din majoritatea ţărilor europene, unde tranzacţiile de acest fel prin cabinetele notariale constituie una dintre activităţile cu volum important. Prevăzând apariţia unei reacţii adverse din partea organizaţiilor profesionale ale notarilor, Comisia a dorit să fundamenteze academic intenţiile sale, solicitând un studiu pe această temă reputatului Centru European pentru Politici Juridice din Bremen (ZERP). La rândul său, CNUE (Comitetul Notariatelor din Uniunea Europeană) a solicitat un studiu cunoscutului profesor Peter L. Murray, de la Universitatea Harvard. Murray s-a dovedit mai operativ decât colegii săi de la ZERP, astfel încât, la începutul acestei săptămâni, a fost în măsură să prezinte concluziile studiului său, efectuat în cinci state europene şi două state americane. Utilizând metodologia tradiţională a dreptului comparat, cu reliefarea funcţiilor politice, sociale şi economice ale instituţiilor juridice, precum şi a valorii intereselor publice şi private implicate în procesele asociate tranzacţiilor imobiliare, profesorul Murray a ajuns la concluzia că nu există nici o dovadă în susţinerea argumentaţiei conform căreia, dereglementarea, în Uniunea Europeană, a transferului proprietăţii imo