Cand a fost miruit tartor peste haznaua tarii, Decebal Traian Remes s-a pus ca Aghiuta pe comoara si a tunat naprasnic: "Nu va dau!" Ca, vezi, Doamne, natia romana e ca nevasta de la cratita care nu stie decat sa ceara cu mana-n pestelca parale gospodarului de vames de la Ministerul de Finante! Poate ca atunci Remes a fost nervos, dracos, temperamental, poate putintel realist, scos din economia reala a biletelor la ordin false si nu din economia de eprubeta a cine stie carui tehnocrat, cum singur sa lauda, de parca ii murisera laudatorii. Acum, insa, Remes e mai mult decat un ministru de finante. El este un ministru dezlantuit.
Atat ca iubirea de arginti mai mult decat de partidul al carui soldat disciplinat se dadea Decebal Traian a fost si ea pe criterii mai necunoscute decat caile Domnului. Cu o mana lua acciza pe carburanti, cu cealalta dadea reesalonarea la clientii politici ai partidului. Pe o parte facea TVA la paine cat TVA la caviar, pe de alta parte lasa loc hemoragiei de capital din buget in haurile Bancorex si Banca Agricola. Cu dreapta capitalista punea sechestre si executa silit nacajitii care nu puteau sa plateasca birurile, punandu-i la stalpul infamiei de la afisierele Ministerului de Finante, cu stanga socialista dadea certificate de neurmarire fiscala celor care taman isi reesalonasera, pentru a enspea mia oara miliardele datorate la buget, ca sa intre cu fata curata la licitatii pentru activele fepesiste.
A fost suficient ca partidul sa se arate nevasta infidela si sa ii demonstreze ca un tehnocrat socialist de la Banca Mondiala poate mai mult decat ar scoate Remes prin el insusi, ca vamesul natiunii a sarit din barca de ape tulburi a PNL in pluta cu care s-au mai dus niscai liberali obscuri. Si atunci, Remes a devenit ceea ce nu ar fi devenit niciodata la el in partid: a devenit Remes cel Groaznic.
Ac