In ultimul meu articol publicat pe acest site am incercat sa aflu parerile voastre cu privire la problemele de mediu. Eram curios sa descopar ce considerati important pentru voi, care sunt problemele ce pot fi rezolvate relativ simplu, dar care sa aiba un impact relativ mare asupra mediului. Totodata am incercat sa initiez un dialog cu cititorii. Spre surprinderea mea e-mail-urile nu au intarziat sa apara. Am primit e-mail-uri chiar din primele minute, dupa ce articolul a fost publicat. Acest lucru m-a bucurat enorm. Astfel, am realizat ca din ce in ce mai multi cetateni sunt ingrijorati de starea mediului, iar acesti oameni sunt hotarati sa se si implice. In articolele urmatoare voi incerca sa abordez separat problemele semnalizate de cititori, dar in continuare intr-o maniera deschisa, pentru ca dialogul sa continue.

In acest articol mi-am propus sa abordez cea mai dezbatuta si poate cea mai urgenta problema dintre toate semnalate de Dumneavoastra, cea a defrisarilor si a disparitiei padurilor. Eu sunt alaturi de voi in lupta pentru stoparea acestui fenomen. Este indeajuns sa fii de varsta mea si deja poti sa faci diferenta intre starea padurilor din copilarie si cea de astazi. Nu putem sa sustinem ca Romania a fost o tara foarte ecologista in trecut. Totusi, cand ma plimb azi prin muntii Harghitei in jurul carora am copilarit, ceea ce vad ma socheaza si ma intristeaza enorm. Nu inteleg cum am fost in stare sa devastam regiuni intregi. Nu inteleg cum nimeni nu a incercat sa ia atitudine vazand ca padurile pur si simplu dispar peste noapte. Nu conteaza in ce regiune ne aflam in tara, daca ne ducem intr-o padure, gasim des urme de copaci proaspat taiati. Se observa ca se defriseaza atat pentru consum individual, cat si pentru consum la scara larga, la nivel industrial.

Nu inteleg cum oamenii nu isi dau seama ca fenomenele climatice extreme, care incl