Mi se pare usor absurda fraza referitoare la noi din declaratia Consiliului de vara de la Bruxelles al Uniunii Europene: "Obiectivul Uniunii Europene este de a saluta Romania si Bulgaria ca membre ale Uniunii in ianuarie 2007, daca vor fi pregatite". Nu suna nici romaneste, nici englezeste, nicicum. A saluta, ca si a fi insarcinata, de pilda, sunt fapte absolute. Cum sa fii insarcinata doar putin? Cum sa saluti ceva punand conditii? Ori te bucuri sa admiti cele doua tari, ori te uiti mai departe chioras la ele. Consiliul european a ales sa se bucure chioras. Fraza asta trunchiata este dovada ambiguitatii imaginii noastre in ochii oficialilor occidentali. Uniunea Europeana nu mai e azi doar o piata comuna, si nici doar o federatie de sate: ea tinde sa devina o patrie. Adica un organism statal cu suflet. Imensa ei sansa e sa vindece nesfarsitele rani ale istoriei, dihoniile dintre popoarele ei, si sa inventeze o noua identitate pentru fiecare cetatean: cea de european pur si simplu. Pentru noi, ca romani, e vital sa devenim cetateni ai Europei. Asta inseamna nu doar sporirea prosperitatii, cum cred cei mai multi. De fapt, temporar, nivelul de trai ar putea chiar sa ne scada. In primul rand inseamna un salt urias, istoric, in regasirea demnitatii noastre, a stimei noastre de sine. Un pas urias spre civilizatie, spre educatie, spre decenta. Astazi, noi, romanii, suntem prinsi intr-o mare dilema: pe de-o parte ne dispretuim crunt, ne consideram ultimele jeguri ale lumii, un popor de hoti, de informatori, de escroci. Tindem sa ne minimalizam valorile si importanta in lume. Ne e rusine de orice sentiment pozitiv fata de propria tara, pentru ca toate aceste sentimente au fost confiscate si total compromise de propaganda comunista. Pe de alta parte, ne-am construit, ca mijloc de aparare, un complex de superioritate gros si incomod ca o carapace: de fapt, doar o conspiratie di