In lumea jurnalismului de astazi, cind limba romana a devenit un soi de accesoriu inutil, cind prostul gust este asimilat cu deschiderea spre un public larg, cind respectul fata de cel care te asculta sau te citeste a devenit un fel de fandoseala (e la mare moda sa-ti intrerupi cit mai des interlocutorul, sa te tragi de bretele cu el sau chiar sa te ratoiesti la el, doar ca sa te pui in valoare), interviul luat de Brindusa Armanca lui Andrei Plesu in Ziua, in numarul de simbata, 11 februarie 2006, a fost o lectura pe cit de placuta, pe atit de stimulativa. Printre altele, Andrei Plesu constata disparitia unor institutii „de pe piata“, precum respectul, profesionalismul si politetea. Lipseste astfel „onoarea profesionala“ adica acea „mindrie a lucrului bine facut“, indiferent de domeniu.

Aceste valori, neincurajate in perioada comunista si nereabilitate in „eterna“ noastra tranzitie, au devenit rara avis in viata de zi cu zi si cred ca vor trece curind definitiv in uitare. Subscriu la pledoaria pentru aceste valori, cu mentiunea ca, atunci cind vine vorba de respect si politete, este nevoie de reciprocitate: nici respectul, nici politetea nu pot functiona unidirectional. Sa ne amintim de vechiul indemn: respecta pentru a fi respectat.

„Modelele“ cele mai vizibile, din eter, de pe sticla si de pe hirtie se complac cu cea mai mare nonsalanta intr-un prost gust, care ajunge sa fie multiplicat si imitat. Ce conteaza ca redactorii de la radio stilcesc limba romana, ca spontaneitatea lor fortata se transforma in bilbe ridicole, ca nu-si pregatesc emisiunile? Leafa merge, urechile ascultatorilor pot fi poluate in orice chip, ca tot n-au nici un reper. Desconsiderarea, lipsa de bun simt, de minima politete fata de Celalalt, lipsa de profesionalism au ajuns sa fie la ordinea zilei.

La televizor, Gabriela Vrinceanu-Firea duce asa mare lipsa de