In numai o noapte, apele Siretului s-au umflat cat Dunarea si au spart digurile de aparare. De la Cosmesti pana la Tudor Vladimirescu, pe linia Focsani-Galati, au facut prapad.
Au iesit toti pe la porti - batrane cu broboada bine stransa, mosnegi in baston, cativa tineri. Si batrani, si tineri, ochii se indreapta in aceeasi directie: la luciul amenintator al Siretului, care pare din ce in ce mai aproape de sosea, cu fiecare sat. Mergem de la Galati spre Cosmesti. In fata noastra alearga masinile cu girofar ale Politiei de Frontiera, care remorcheaza cateva salupe. Din fata apar, ca intr-un film de razboi, doua amfibii in urma carora tremura asfaltul. Se intorc de la Cosmesti. E miercuri dupa-amiaza.
Cei din satele de pe Siret n-au asteptat sa le bata la usa autoritatile. Si-au urcat deja pasarile prin poduri si au mutat lucrurile mai valoroase pe la rudele care stau in deal. Au invatat lectia la inundatiile din â70, cand Siretul a rupt digurile si n-a mai lasat nimic in urma pe unde a navalit.
DRAMA. Sendreni, Branistea, Independenta, Tudor Vladimirescu, Hanu Conachi, Liesti, Ivesti... La 10 kilometri de Tecuci, Siretul a dat tonul dramei. Miercuri, cand abia se lumina de ziua si oamenii iesisera prin curti cu treburi, ca la tara, a inceput sa pluteasca peste Cosmesti-Vale vuietul Siretului. N-a durat mult pana cand apele au inconjurat satul. Pana sa se dezmeticeasca oamenii, apa a ajuns la stresinile caselor. Au venit barcile si elicopterele. Tipete, spaima. In sat nu exista nici un loc uscat, asa ca elicopterele nu aveau unde ateriza. Se apropiau doar de pamant - la inaltimea firelor de inalta tensiune, si de acolo aruncau scarile, pe care cei de jos trebuia sa urce pana la elicopter. Ideea de a pluti in vazduh agatat de o funie i-a cam ingrozit pe oameni, care, initial, s-au aratat foarte retinuti fata de transportul pe calea aerului. Pe apa, c
