Numeroase si variate pot fi izvoarele placerilor sufletesti ale omului cu formatie spirituala: filosofia, arta, stiinta etc. Un asemenea sentiment l-am incercat, o data in plus, dupa lectura cartii "Reflectii pentru Timpul meu. Interviuri, cronici, intre timp" (vol. II), semnata de prof. George Manovici, aparuta la editura GEEA. Alcatuita din mai multe parti (mentionate in titlu), cu rosturi si forme specifice de exprimare, cartea trezeste nu numai un viu interes, dar si placerea intalnirii cu o elevata problematica spirituala, a carei explicare nu poate fi decat partial relevata in limitele "procustiene" ale unei obisnuite informatii publicistice. Astfel, partea I-a este consacrata exclusiv unor originale, valoroase si sugestive reflectii, ce pare a se constitui intr-o adevarata "carte de vizita" a autorului. Desi aproape fiecare din cele 175 de reflectii (peste jumatate din cele 300 de reflectii cu care isi incepe "Oracolul Manual", cunoscutul carturar spaniol, Baltasar Gracian), ar merita un comentariu special, de incontestabil folos, ma marginesc sa mentionez doar doua, ce mi se par edificatoare pentru definirea spiritului autorului si incitarea interesului posibililor sai cititori. Prima: "Motto: Fiecare viata are tempourile ei: andante sau moderato, alleggro sau prestissimo, toate capata, la un moment dat, nuantele cele mai potrivite si primejdiile cele mai motivate..." (p.7.). A doua: "Eu insumi? O petala de cer falfaind a pasare maiastra, peste catastrofele profetice ale Timpului si popasurile nelinistite ale cerbilor...". (p. 21).
Aparent mai putin interesante si/sau captivante, trebuie sa subliniez ca si celelalte parti ale acestui al doilea volum al cartii la care ma refer ("Zilele George Enescu la Botosani", "Interviuri", "Cronici muzicale"), cuprinzand teme si subiecte capabile sa influenteze rational-afectiv pe cititori in general si cu deos
