Exista, mai ales in rindul populatiei sirbe, sentimentul ca tribunalul este un mijloc prin care adevaratii invingatori in conflict (adica, Statele Unite si aliatii occidentali) vor folosi activitatea tribunalului pentru a arunca o vina colectiva asupra sirbilor si a-i sili sa se resemneze cu pierderile teritoriale aduse de razboi. Nu vom avea parte de o sentinta explicita in cazul lui Slobodan Milosevici, la Tribunalul Penal International de la Haga pentru fosta Iugoslavie, insa, indirect, judecata va continua. Toate celelalte dosare isi urmeaza cursul, iar despre Milosevici se vor mai spune destule. Va rezulta un tablou confuz, care va justifica condamnarea lui morala de catre unii, si achitarea - tot morala - de catre altii. "Procesul" moral al lui Milosevici e pe cale sa se incheie inainte de a incepe. Sentintele aproape ca au fost pronuntate, nimeni nu mai are timp de argumente. Spre disperarea celor care doresc o Serbie europeana, faptul ca multi dintre concetatenii lor nu au invatat nimic din dramele anilor '90 nu va duce decit la noi si noi lovituri. Dupa manifestatiile politice ocazionate de inmormintarea fostului conducator, e greu de crezut ca muntenegrenii rationali vor mai dori sa-si imparta destinul cu fratii si vecinii sirbi. Secesiunea pare optiunea cea mai probabila, in speranta unei viitoare integrari europene. Iar in ceea ce priveste statutul provinciei Kosovo, devine tot mai evident ca albanezii kosovari capata argumente suplimentare in favoarea aspiratiilor lor de independenta. Desi probabil ca nu se vor mai inregistra varsari de singe, drama iugoslava nu s-a incheiat. Instanta de la Haga are o misiune mult mai ingrata decit Tribunalul Penal International pentru Rwanda, Tribunalul Special pentru Sierra Leone, Tribunalul Special pentru Cambodgia sau Tribunalul Ad Hoc pentru Timorul de Est (instanta pentru Rwanda are un statut similar, in timp ce pe