Mihai Margineanu• Simplu, deschis, Mihai Margineanu isi destainuie cateva dintre secretele succesului sau • Lansat pe scena muzicii romanesti in 2005, cu albumul "Gore din Chitila", pe cand avea 37 de ani, Margineanu a adunat in trei ani multe critici, dar mult mai multe succese • Cititi un interviu cu Mihai Margineanu, omul care spune ca este fericit pentru ca stie ce inseamna sa fie om! • Doar pasiunea pentru muzica il poate aduce la extaz pe Margineanu
Reporter: De ce tocmai la 37 de ani v-ati gandit sa va lansati pe scena muzicii? De ce asa de tarziu?
Mihai Margineanu: Dar nici nu m-am gandit sa ma lansez in muzica. Pur si simplu am fost "aruncat" in muzica. Nu m-am obosit sa ma lansez, sa intreb pe cineva daca muzica mea este OK, daca pot sa fac discuri. Pur si simplu am fost chemat.
R: Aceasta ma determina sa va intreb daca inainte de 2005, cand ati lansat primul album, "Gore din Chitila", v-ati gandit ca veti fi in fata publicului?
M.M: Nu. Niciodata. Albumul a fost facut pentru cu totul altceva. A fost facut pentru mine si prietenii mei sa-l avem noi la petrecerile noastre, fara sa mai fie nevoie sa fie chitara. Si asa a fost...
R: Altfel spus, a fost un album de familie largita...
M.M.: Exact, nu s-a gandit nimeni... Adica cel putin eu nu m-am gandit ca va fi lansat pe piata. Si totusi, a pus mana pe el Dan Popi prin intermediul lui Serban Huidu. Aveam deja 8 cantece trase pe acest album. Dan Popi l-a ascultat vreo doua saptamani in masina si dupa aia l-a intrebat pe Huidu cine sunt eu si daca n-as vrea sa-mi scoata discul. Mare lucru nu stiam ce inseamna la vremea respectiva. Am semnat un contract cu el si am trecut la treaba.
R: De ce primul album se cheama "Gore din Chitila"?
M.M: Foarte simplu. Dupa ce am terminat la studio de masterizat cantecul, sau, mai precis, Andrei Vlad - chitaristul,
