Călin Hera: „Din patru în patru ani, societatea românească e bulversată de cererile maghiarilor/secuilor şi de reacţiile politicienilor români. E o recuzită primitivă, premergătoare alegerilor.” Sursa: Zoltan Lorencz

Vreau să fiu întâmpinat în limba română când intru într-un magazin din secuime, se plâng cei mai mulţi dintre cei ce se consideră români verzi. Vor fi trecut prin experienţe traumatizante, vor fi fost deranjaţi de vreo vânzătoare sau, poate, au prins ideea din zbor fiindcă rezona cu o părere preconcepută.

În ceea ce mă priveşte, am fost de mai multe ori prin Covasna şi Harghita şi n-am avut experienţe neplăcute. Da, de cele mai multe ori am fost întâmpinat cu „Tessék!”, dar, atunci când am dat replica în limba română, mi s-a răspuns cu amabilitate, eventual într-o română stâlcită. Uneori, încercam să rostesc câte un „Köszönöm” pentru că eram servit bine.

Din patru în patru ani, societatea românească e bulversată de discuţii aprinse ce au în centru cererile reprezentanţilor maghiarilor/ secuilor şi reacţiile politicienilor români. E o recuzită primitivă, un ritual urmat cu sfinţenie în perioadele premergătoare alegerilor. În lipsă de idei şi de oferte concrete, politicienii români şi maghiari flutură cartea naţionalistă, doar-doar pică în plasă alegători naivi care să ia cu asalt urnele.

De data aceasta, a existat nu eveniment. Aleşii locali ai secuilor au adoptat o Proclamaţie pentru Ţinutul Secuiesc. Ei cer autonomie teritorială, ceea ce ar implica existenţa unei „regiuni cu statut administrativ specific şi dezvoltare autonomă”. Un prim pas ar fi, în opinia lor, o reformă administrativă a României, care să refacă regiunile de dezvoltare astfel încât Ţinutul Secuiesc să nu mai fie „înglobat forţat în Regiunea Centru”, ci să fie de sine stătător. Secuii vor însemne proprii (imn, stemă, drapel), miniparla