"Depun marturie-n genunchi despre acestea cuvinte pentru nici o ureche ridic" NICHITA STANESCU Exista prejudecata potrivit careia daca plangi esti un om slab si in orice caz de o calitate intelectuala indoielnica. Superioare sunt, deci, fiintele care nu plang si care judeca tot ce vad strict cerebral. Intr-adevar, e jenant sa plangi la un spectacol prost sau la citirea unei telenovele. Lacrimile, insa, nu sunt o rusine daca te podidesc in clipa in care vezi un film bun sau citesti o carte puternica. Prejudecata aceasta conform careia plansul ne aseaza intr-o lumina dezavantajoasa este chiar gresita fiindca in acest fel, cum am mai avut prilejul sa spun, uitam ce inseamna darul lacrimilor, faptul ca exista o teologie a lacrimilor si multi Sfinti Parinti nu s-au rusinat de plansul lor. Prin darul lacrimilor are loc umezirea divina a mintii. Lacrimile sunt binefacere si izbavire, si cine, dupa o perioada de traversare a desertului, reuseste in sfarsit sa planga, se numara printre cei fericiti, caruia Domnul i-a acordat gratia izbavirii. Maica Domnului lacrimeaza din cand in cand si tocmai acele icoane sunt adevaratele icoane facatoare de minuni... Imi amintesc, bunaoara, ca spre finalul Idiotului, atunci cand am citit scena cutremuratoare desfasurata in fata cadavrului Nastasiei Filipovna, vegheata atat de cel care o injunghiase, Pavel Rogojin, dar si de iubitul ei mistic, printul Miskin, spre rusinea mea, am plans. Altcineva imi povestea ca in momentul in care a vazut pentru prima oara Hamlet in celebra versiune cinematografica a lui Lawrence Olivier, cu legendarul actor in rolul principal, tot in finalul piesei, atunci cand Hamlet moare, dupa ce Ð Slava Domnului - omorase destul, nu si-a putut opri lacrimile. Cu toate acestea, se cuvine sa facem diferenta intre plansul tiganesc, zgomotos, melodramatic, si plansul care, cum am spus, este ca o izbavire si curata de