„Carroll se amuză să transforme încetîncet toate probele clasice la care basmul îşi supune în mod obligatoriu eroii în probe de limbă”, constată Nicolae Manolescu într-un splendid eseu de la sfârşitul deceniului al nouălea.

Şi continuă: „Alice dă un permanent examen de intrare la filologie, cu probă de limbă şi cu probă de literatură. Dacă minunile din ţara în care ea a ajuns au vreun sens, atunci acesta este exclusiv unul lingvistic: Alice se află în ţara cuvintelor, dar cuvintele trăiesc aici altfel decât aiurea, într-o stare de libertate absolută.”

Rândurile acestea se referă la Alice cea din cărţi, desigur. La protagonista faimoaselor Alice’s Adventures in Wonderland (intitulată, într-o primă versiune, Alice’s Adventures under Ground) şi Through the Looking-Glass. Dar mai există o Alice, reală de astă dată, căreia observaţia i s-ar potrivi. Este vorba de Alice Pleasance Liddell (după căsătorie, Hargreaves), al patrulea copil al decanului de la Christ Church, unde Lewis Carroll (pe numele său adevărat Charles Lutwidge Dodgson) era profesor de matematici. În 4 iulie 1862, Alice, pe atunci în vârstă de 10 ani, călătoreşte împreuna cu Carroll pe cursul râului Isis. Ca timpul să treacă mai uşor, tânărul matematician improvizează câteva poveşti. La rugămintea fetei, le va pune mai apoi pune pe hârtie, în forma pe care-o ştim. (Prima ediţie din Alice’s Adventures fiind publicată în 1865.)

Lucrurile nu se opresc aici. Din motive necunoscute, familia Liddell decide să rupă relaţiile cu Carroll. Numeroasele scrisori adresate de acesta din urmă micuţei Alice vor fi distruse. Ce-ar fi putut conţine ele? Speculaţiile nu-şi au rostul. Fapt e că, în 1880, Alice Pleasance se căsătoreşte cu bogatul jucător de crichet Reginald Hargreaves. Trei ani mai târziu, în 21 decembrie 1883, după o îndelungată tăcere, Carroll revine cu o epistolă pe cât de protocolară,