Recuperatorii oficiali de creanţe încep să îşi mute interesul de la recuperările simple de credite de consum sau facturi spre piaţa creditelor ipotecare cu probleme, unde businessul este mai mare şi rata de recuperare este mult mai ridicată. Aceştia sunt dispuşi să plătească cel mult un sfert din valoarea garanţiei, dar bancherii vor cel puţin jumătate mai ales că negocierile se poartă doar pe garanţii "bune", cum sunt locuinţele din Capitală sau din oraşele reşedinţă de judeţ.
"Am avut aşteptări optimiste în ceea ce priveşte cumpărarea de portofolii de credite ipotecare, dar deocamdată nu s-a materializat nimic din cauza diferenţei dintre preţul cerut şi cel oferit. Credem că 25% este un preţ corect pentru că odată cu vânzarea băncile evită anumite costuri legate de valorificarea garanţiei şi în plus eliberează o parte din provizioane", afirmă Georg Kovacs, directorul general al recuperatorului EOS KSI şi preşedintele Asociaţiei de Management al Creanţelor Comerciale (AMCC).
Numai creditele de consum au făcut până acum obiectul tranzacţiilor dintre bănci şi firmele specializate în recuperarea de creanţe, finanţările garantate cu ipoteci ajunse în neperformanţă fiind gestionate intern sau prin intermediul subsidiarelor specializate.
Creditele de consum se vând la circa 10-12% din valoarea creanţei, potrivit datelor EOS KSI.
Problemele în creştere cu portofoliile de credite ipotecare i-au determinat însă pe bancheri să se gândească şi la varianta externalizării acestor creanţe. Deşi ţin la preţ deocamdată, băncile ar putea deveni mai flexibile pe măsură ce presiunile se acumulează, mai ales că executarea pe cont propriu a unui număr mare de clienţi le-ar afecta vizibil imaginea.
Firmele de recuperare, în schimb, nu au o problemă cu imaginea şi sunt mult mai agresive, având în acelaşi timp oameni specializaţi şi o paletă mult mai
