Viaţa lui Adrian Păunescu povestită de Andrei Păunescu
Jurnalul lui Adrian Păunescu - necesitate, şansă, condamnare (113)
24 mai 1987, Bârca şi Bucureşti
Ziua pe scurt:
1. Ultima de şedere la Bârca.
2. Duminică sportivă în familie. Mai întâi, pe praful uliţei, s-au înfruntat, la o partidă de fotbal, Adrian Păunescu, împreună cu nepoţii săi de văr, Mihai Finescu (11 ani) şi Mircea Păcuraru (zis Păpuşel, 14 ani) de o parte, şi Mitu Păunescu (65 de ani, unchiul lui A.P. din Făgăraş), Doru Păcuraru (30 de ani, văr) şi eu (la câteva zile după majorat). Apoi am ascultat etapa diviziei A la fotbal, în care s-au înregistrat câteva scoruri astronomice: Steaua - F.C. Olt Scorniceşti 8 - 0 (să fie Armata atât de neascultătoare, faţă de echipa satului natal al Preşedintelui Republicii?), Corvinul Hunedoara - Gloria Buzău 7 - 0, Universitatea Craiova - Chimia Râmnicu Vâlcea 5 - 0 (superioritate evidentă a oltenilor sudişti faţă de oltenii de nord, crescuţi la şcoala Ostrovenilor), F.C. Argeş - Dinamo 0 - 2 (fostul Dinamo Piteşti nu se mai putea obrăznici încă o dată în faţa superiorilor de la centru, după accidentul din 1979, când Dobrin, pe cont propriu, a bătut echipa Internelor, la Bucureşti, luându-i campionatul în ultima etapă), Victoria Bucureşti - “U” Cluj 1 - 0 (tradiţia universitară clujeană păleşte în faţa reputaţiei Miliţiei bucureştene), Petrolul Ploieşti - S.C. Bacău 1 - 1, Oţelul Galaţi - F.C.M. Braşov 1 - 0, Sportul Studenţesc - Jiul Petroşani 1 - 0 (de unde tragem concluzia că unicul suporter al echipei, utecist de nădejde, cântăreşte mai greu decât zecile de mii de mineri, cu tot cu vagoneţi) şi Flacăra Moreni - Rapid Bucureşti 3 - 1 (echipa meleagurilor în care s-au format, pentru muncă şi viaţă, o sumedenie de cadre politice importante din Securitate, printre care şi şeful său, Tudor Postelnicu, spulberă, când doreşte, cea mai iu