Adrian a sărbătorit de curând ultimii cinci ani din cariera sa printr-o colecţie retrospectivă, pe coridoarele întunecate din clădirea Universul, din Capitală. Adrian Oianu, 44 de ani, are o lehamite vădită faţă de tot ceea ce înseamnă copie, banal, lux, brand sau faimă. Şi-a dedicat viaţa designului, indiferent de sacrificiile făcute.
„Adevărul": De ce ai ales o retrospectivă a ultimilor cinci ani?
Adrian Oianu: Pentru că reprezintă o bornă. A fost o etapă care s-a încheiat. Am stat foarte nişat şi am încercat să arăt constanţă în valoare. Stai aici şi fă-ţi treaba, pentru că va face o diferenţă. E valabil în orice domeniu. Asta a fost şi este sugestia mea pentru lume. Desigur, depinde de fiecare ce-şi doreşte. Un boom economic (zâmbeşte)? Toată lumea îşi doreşte asta, e un clişeu.
Tu ce-ţi doreşti?
Mai mult (zâmbeşte). Respect, moştenire, să simt că las ceva în urma mea, din punct de vedere cultural al designului românesc, vreau să creez o tradiţie în domeniul acesta. Vreau să salvez artizanalul. Am multe planuri în capul meu. Sper să termin cu o şcoală de design. Am încercat să arăt că deşi n‑apar nicăieri, renumele meu a crescut constant. Dar eu am putut să‑mi fac jobul. Nu m‑am bazat prea mult nici pe vânzări, pentru că suntem o ţară fără tradiţie în domeniul acesta. Eu nu vând haine trendy, eu fac design. Fac nişte modele, nişte rochii nepopulare ca formă.
Lansezi câteva colecţii pe an, ceea ce înseamnă că, odată, nu ţii cont de tendinţe, dar şi că tu cheltuieşti mai mult decât câştigi.
Asta e diferenţa dintre modă, tendinţe şi design. Designul este înaintea lor. Noi, designerii, nu putem fi foarte populari din cauza industriei. Industria produce, are nevoie de bani mulţi, iar când vorbeşti de branduri celebre, vorbeşti de un designer care se transformă într-un modist. I se taie aripile, trebuie să facă ce e popul
