Asimov se arata uimit la un moment dat ca generatia sa de anticipatori, socotita "varsta de aur a SF-ului american", n-a fost capabila sa prevada iminenta unei probleme majore pentru metropolele gen New York: lipsa locurilor de parcare, in conditiile unei veritabile explozii a productiei de automobile din a doua parte a secolului XX. E adevarat insa ca spiritul inventiv al generatiei respective a avut mai mult noroc in alta directie: in ceea ce se anunta a fi luarea in posesie a spatiului cosmic de catre particulari.
La putina vreme dupa lansarea primului Sputnik, romanele vorbesc despre miliardari americani obsedati de ideea de a construi nave spatiale proprii, cu care sa-si implineasca visul presant al zborului cosmic. Solutia parea atunci pe deplin fantezista, deoarece dificultatile unei asemenea intreprinderi pretindeau de la omenire resurse materiale si eforturi pe care doar entitatile statale mari le-ar fi avut la dispozitie. Ce sa caute particularii intr-o asemenea ecuatie? Cat de credibila putea fi prezenta lor in concurenta cu oficialitatea care isi organiza temeinic structurile specializate si proiectele, sub embleme ca NASA, ori agentia sovietica raspunzatoare de buna functionare a cosmodromului de la Baikonur? Asemenea intrebari sceptice ar fi putut, eventual, sa fie descurajate printr-o simpla extrapolare a realitatii curente. Capitalul privat era deja implicat in constructia de avioane performante. Nimic nu-l putea impiedica, prin urmare, sa ia pe cont propriu si constructia de nave ori navete spatiale, urmata de exploatarea industriala, sau macar turistica, a mediului extraterestru.
Sigur, mai avem pana acolo, dar asistam in acesti ani la debutul turismului cosmic. "Space Adventures, Inc." din Arlington, Virginia, este o agentie care se poate mandri pe buna dreptate cu primele succese. Chiar daca un bilet pentru Statia Spatiala Interpla
