Pe hîrtie, Jock Stein este cel mai performant antrenor din toate timpurile. Şi asta pentru că într-un singur sezon a cucerit tot ceea ce s-a pus în joc.

Cînd a intrat, în acea dimineaţ răcoroasă de martie 1965, pentru prima oară în vestiar cu catalogul sub braţ, a tras puternic aer în piept. Atît de tare, încît i s-a părut că goleşte o întreagă butelie cu oxigen într-o secundă. Ca jucător, se echipase între aceşti patru pereţi vreme de şapte ani şi lumea nu comentase nimic. Dacă evoluai cum trebuie, puteai să te naşti oriunde, era problema ta în ce apă fusesei botezat, nu a fanilor. Ca manager, era, însă, altceva: cum să le vorbească unor catolici convinşi despre precepte morale, cînd el era cel mai mare protestant???

Născuţi pe o rază de 20 de kilometri

Cu excepţia lui Bobby Lenox, ceilalţi jucători se născuseră, toţi, pe o rază de 20 km faţâ de “Celtic Park”. Dar boşii au decis că, după opt ani fără titlu, e cazul să nu se mai uite în buletinele antrenorilor, aşa că l-au adus pe Jock Stein, primul adept al lui Martin Luther din istoria lor. Băiatul plecat de lîngă minele din Lanarkshire s-a apucat, imediat, de treabă. La şase săptămîni de la numire, Cupa. Sezonul următor, titlul, primul dintr-o serie de nouă consecutive şi întîiul din 1954. Apoi, în 1967, Everestul. Adică tot ce era pe masă, plus Cupa Campionilor Europeni, la urma acelei finale de vis, de la Lisabona, cu Inter, maşinăria de fotbal al lui Helenio Herrera, după ce Mazzola deschisese scorul în minutul 7. Imediat după joc, cu cîteva secunde înainte de a reveni pe gazon pentru a-şi primi medaliile, Stein a auzit o voce în spatele său: “Din acest moment, eşti nemuritor!” Vorbise Billy Shankly, cel mai mare antrenor pe care l-a dat Albionul lumii. Din acel moment, era clar că nu mai are nevoie de CV.

Mortul care a înviat

13 ani a stat la Celtic. 10 campionate, nouă Cupe. Î