Seara de vineri, 4 februarie, a.c., ramane una dintre cele mai frumoase pe care le-a avut peisajul cultural iesean, in ultima vreme. La Muzeul Teatrului, din strada Vasile Alecsandri, acolo unde, de o bucata de vreme se petrec momente frumoase in literatura autohtona, si nu numai, lansarea unei reviste, "Convorbiri literare", si a unei carti, "Dumnezeu in direct", de Vasilian Dobos, a devenit suportul unor dezbateri de substanta, in care s-au pus in discutie cateva repere actuale ale starii culturale iesene si romanesti, prin recursul, obligatoriu, de altfel, la vertebrele spiritualitatii, ca suma a felului nostru panistoric de a exista. Spun toate acestea, pentru ca am fost auditor al unor sintagme ce trebuiau facute publice de multa vreme. Iar curajul de a initia acest demers a pornit, raspicat, din pieptul de poet si cantaret al lui Cezar Ivanescu, ieseanul care, desi stramutat de vremuri pe razasii de peste locuri, revine, din ce in ce mai des pe Bahlui, tot mai hotarat sa se bata pentru Iasi.

Doua lucruri trebuie neaparat retinute din cele spuse de Cezar Ivanescu, din dialogul si raspunsurile pe care le-a dat cu aceasta ocazie. Pe de o parte, faptul ca Iasul este marginalizat cultural, desi considerat cetatea de drept a spiritualitatii romanesti, si argumentele n-au fost, deloc, dintre cele simpliste, iar, pe de alta parte, faptul ca, Iasul este destabilizat chiar de catre cercurile constituite aici, care manifesta o concurenta neintemeiata, pentru scopuri care nu exista. "Am spus-o de sute de ori: Lirica moldava este Calea Regala a literaturii romane!", afirma Cezar Ivanescu, in contextul in care, se aflau in discutie nume importante ale literaturii noastre, sau cel putin, la moda.

Dar nu doar pentru acest argument, Cezar Ivanescu s-a aratat nemultumit de deturnarea nerealista a personalitatii lui Eminescu spre sfere si interese