In politica romaneasca (si, cu atit mai virtos, in cea ieseana) e valabil, neindoielnic, principiul lui Caragiale: „pupat piata Endependenti“. Lupta si adversitatea nu tin mai mult de doua zile. Azi ne spurcam si miine susotim cordial, brat la brat, la balul caritabil din salile Palatului Culturii. Dl senator Dan Carlan a suguit, pesemne, si primii care au facut haz de gluma par a fi fost insisi impricinatii. Daca tin bine minte, in toiul campaniei electorale, cind se infierbintasera mintile, dl senator Dan Carlan a acuzat pe adversarii sai din PSD, domnii Gheorghe Nichita si Constantin Simirad, de legaturi strinse cu Securitatea. Mai mult: domnia sa a sustinut cu tarie faptul ca sus-numitul domn Simirad ar fi pastorit, in trecutul regim, si o „casa conspirativa". Momentul dezvaluirii (produs cu oarece fast justitiar) s-a vadit, din pacate, a fi un simplu foc de paie. Cum bine stim, el nu a avut deocamdata vreo urmare notabila, nici pe latura evenimentelor obisnuite, nici pe latura alegerilor locale. De cealalta parte, domnii Nichita si Simirad au negat ferm acuzele si au promis (fara entuziasmul cuvenit!) dlui senator Carlan ca ii vor intenta de indata proces nemilos pentru calomnie. Procesul, daca ne luam dupa unele rumori, nu a inceput inca si e de presupus ca nici nu va incepe prea curind. Pentru a incepe e nevoie de o plingere. Exista oare? In ceea ce il priveste pe dl Dan Carlan, sintem informati de o cunoscuta publicatie, in cuprinsul paginii mondene, ca si-a petrecut o bruma de concediu in Austria. Daca mergem la blogul dlui senator, sesizam cu incintare citeva poze, in care protagonistul, acoperit de o generoasa palarie, se stravede cu infinita greutate intr-un peisaj noros si opac, de ceturi plumbuite, mucegaiuri vieneze si noroi habsburgic. Pentru o fericita clipa, se pare, topit la sinul naturii, dl senator a uitat de cumplitele inclestari politice, de gr