Oameni de stiinta brazilieni dezbat incarcatura hormonala si genetica a dragostei. Nici biologia nici genetica nu pot explica singure de ce unele relatii intre persoane casatorite dureaza mult, iar altele se termina repede. Exista o stiinta a pasiunii? Azi neurostiinta incearca sa intre in labirintul psihicului uman, in asemenea masura incat oamenii de stiinta nu exclud ca pe viitor sa existe o pilula care sa asigure fericirea conjugala, noteaza ziarul spaniol El Pais, consultat de Agerpres.
Este una din temele dezbatute la cel de-la V-lea Congres al Creierului, Comportamentului si Emotiilor care s-a desfasurat timp de o saptamana la Gramado, in statul Rio Grande do Sul, si la care au participat peste 2.000 de specialisti in psihiatrie, neurologi, psihologi si geneticieni.
Cercetatorii neurologici au descoperit unele substante importante legate de tema fidelitatii in dragoste, precum hormonii oxitocinei si vasopresina. Prima este produsa de hipotalamus si are ca functie activarea contractiilor uterine in timpul nasterii si in producerea laptelui matern. Este asa-numitul 'hormon al dragostei'. De exemplu, in timpul orgasmului, creste cu 400%. In ce priveste vasopresina, este eliberata de neurohipofiza in timpul actului sexual oferind senzatia de placere.
Potrivit cercetatorului Andre Palmini, de la sectia de neurologie si profesor la Pontificia Universidad Católica (PUC) din Rio Grande do Sul, dragostea este legata strans de pasiune, ca o anticamera a dragostei. In timpul pasiunii se dezactiveaza ariile ratiunii critice. Chiar si defectele persoanei iubite devin obiect al dorintei noastre. Nu degeaba se spune ca dragostea este 'oarba'. Cu timpul insa, ariile asociate pasiunii nu mai raman atat de intense.
Pana acum se obisnuia sa se explice ca relatiile care dureaza mult timp au la baza ratiuni sociale sau etice. Fara a ne
