Tot mai mulţi tineri care pleacă în Occident cu speranţa unei vieţi mai bune se întorc acasă dezamăgiţi şi cu experienţa inadaptării.

Milioane de români şi-au lăsat familiile în urmă pentru un loc de muncă mai bine plătit în străinătate.

Nu toate poveştile lor sunt unele de succes. Mulţi nu reuşesc să se adapteze obiceiurilor şi culturii din ţara unde pleacă.

Ziarul Telegraf online Constanţa publică două dintre poveştilor celor care au făcut calea întoarsă.

„Am plecat în urmă cu şase ani din România. Nu aveam serviciu de doi ani, iar când mi-a găsit cineva un post de îngrijitoare bătrâni în Spania, am plecat fără să stau pe gânduri. Credeam că o să îmi fie mai uşor, dar a fost foarte greu. Nici nu cunoşteam limba, nu mă puteam înţelege cu oamenii şi m-am adaptat după foarte mult timp”, a spus o româncă de 50 de ani, venită în concediu în România.

Nici celor mai tineri nu le este mult mai uşor să se adapteze. „Am plecat la părinţii mei în Italia, când am terminat clasa a zecea. Ei deja lucrau acolo de trei ani şi credeam că o să îmi fie mai uşor să mă adaptez, mai ales că eram în sânul familiei. Nu am rezistat decât patru ani acolo, în Italia, timp în care mi-am terminat şi şcoala. Apoi m-am angajat, dar parcă greutăţile au început să fie tot mai multe. Am ales să mă întorc în ţară, dar părinţii mei au rămas să muncească acolo”, a mărturisit Ionuţ, un tânăr de 24 de ani, care a preferat să muncească pe bani mai puţini în România decât să rămână printre străini, chiar dacă ar fi avut parte de o viaţă mai bună.