Răzvan Sabău şi Florin Mergea sunt ultimii campioni juniori români de la Wimbledon. Ei au ajuns acum să joace în turnee mici, la seniori. În ultimii 35 de ani, tenismenii noştri până în 18 ani au jucat în finalele de pe iarba londoneză de zece ori. Niciunul dintre aceştia nu a mai atins la seniori o performanţă asemănătoare. O problemă întoarsă pe toate feţele nu are încă o soluţie viabilă: la juniori nu am dus niciodată lipsă de rezultate, dar, din păcate, trecerea la seniori a fost, de cele mai multe ori, una care a frânt aripile unor mari talente. „Vinovaţi” de aceste nereuşite s-au făcut pe rând sistemul, lipsa banilor sau profesionalismul antrenorilor. Şi totuşi de unde această discrepanţă de la trofeele câştigate la turneele de Grand Şlem la vârste fragede, la a te zbate să te menţii în clasamentul ATP sau WTA participând la turnee futures?

„Lipsa unui antrenor profesionist care să ştie toate «dedesubturile» turneelor ATP e ceea ce mi-a lipsit la vremea respectivă. Însă, pe lângă asta, trebuie să ai talent şi să faci antrenamente specifice”, s-a scuzat Răzvan Sabău, campionul la juniori din 1993, ajuns acum până pe locul 600 ATP.

„Din cauza accidentării am stat pe tuşă aproape doi ani şi jumătate. Acum îmi revin uşor-uşor”, a adăugat tenismenul, care săptămâna trecută a participat în calificări la turneul challenger de la Mamaia dotat cu premii de 30.000 de euro.

S-a vehiculat că mentalitatea tenisului nostru nu a atins acea cotă în care talentele de 16 ani, aşa cum au fost Boris Becker sau Monica Seleş, să fie aruncate în vâltoarea turneelor profesioniste. Aşteaptă vârsta majoratului pentru a face pasul spre seniori. Iar până atunci „bat copii de 12-13 ani”.

„Perioada de juniorat este una de formare. Jucătorii de afară intră foarte repede în turneele de seniori. Văd că tenisul feminin a crescut mult. Avem