Aşa a izbucnit acum şase decenii, primul conflict armat al Războiului Rece, în care ONU trebuia să facă faţă celei mai grave crize internaţionale după al doilea război mondial. Posibilitatea declanşării unui al treilea mare război era în joc. De la primul atac al Coreii de Nord, obiectivul prioritar al aliaţilor era să protejeze cu orice preţ Paralela 38, linia despărţitoare artificial trasată care despărţea cele două Corei şi cele două părţi în care războiul rece împărţise lumea: capitalistă şi comunistă, în mâinile SUA şi, respectiv, ale Uniunii Sovietice, notează ABC.
Aşa a devenit peninsula Coreea zona obscură şi scenariul geostrategic perfect unde trupele militare comuniste din Coreea de Nord, conduse de Kim Ir Sen şi sprijinite de Stalin, s-au confruntat cu o mare forţă militară formată din 17 ţări care formau aşa numita Coaliţie a ONU, în frunte cu SUA. Rezultatul a fost catastrofal. Se estimează că au murit între 2 şi 4 milioane de persoane, majoritatea civili, într-un conflict în care nu s-a obţinut decât o egalitate sângeroasă între cele două părţi.
Şase decenii mai târziu, cele două teritorii continuă să se acuze reciproc despre cine este responsabil de acest conflict. În versiunea "oficială" susţinută de SUA, Coreea de Sud aruncă responsabilitatea pe invazia comunistă. Versiunea "oficială" a Phenianului este net diferită. Săptămâna trecută agenţia de stat KCNA a publicat un articol intitulat "SUA provocatoare a războiului Coreii", în care se arunca responsabilitatea conflictului asupra Washingtonului, care a plănuit atacul surpriză.
Deşi la 15 iunie s-au împlinit zece ani de la primul summit intercoreean prin care se dorea să se instaleze un climat de încredere între ambele teritorii, este evident că nici măcar trecerea timpului nu a făcut ca diferenţele între cele două Corei să fie depăşite. Teoretic ambele sunt în război. La încheier