Chiar mi-a plăcut modul în care ministrul Orban şi-a exprimat indignarea faţă de mânăria ordinară prin care a fost vândut complexul „Astoria” în contul unei datorii de zece ori mai mici decât valoarea sa.

„Nişte bandiţi!” - sau cam aşa ceva ar fi spus atunci ministrul care a şi ordonat o anchetă severă pe această temă. Care anchetă ce a descoperit? Secretul lui Polichinelle: astfel de manevre se fac curent în parohiile ministerelor. Este o modalitate, să-i spunem elegantă, de a degreva statul de nişte obligaţii incomode: acelea de a avea grijă de patrimoniu! Societatea cu pricina este una dintre miile create exact cu acest scop: să scape de acele lucruri cărora le-ar sta mai bine în ograda privată. Se ştie că statul este un prost administrator - mizerabil ar fi termenul potrivit - şi că orice se face pentru a-l debarasa de perspectiva acestei condiţii este spre binele lui. Schema este uneori mai complexă, şi mecanismul ni-l serveşte tot „Astoria”, dar cea de la Snagov. Hotelul de acolo aparţine - cât o mai aparţine - aceleiaşi societăţi, desprinse din CFR-ul gospodărit de fugarul Necolaiciuc. Acesta a pompat miliarde în hotel (tot n-avea ce face cu banii!) dotându-l cu pahare de un milion, pentru ca ulterior să cadă plocon în braţele nu ştiu cărui datornic dirijat. Aşa cum s-a întâmplat la Bucureşti: aici s-a lucrat cu grijă pentru ca o societate de avocatură (cu nume predestinat) să fie lăsată neplătită pentru a putea revendica o executare forţată, prin interpuşi. Că anchetatorii lui Orban au luat-o, vorba aceea, în mână (e vorba despre anchetă) era la mintea cocoşului: mânăria fusese pusă la cale de vechea conducere, care a plecat în bejenie, în timp ce actuala s-a făcut că e în concediu! Odată operaţiunea executată, nici o anchetă de-a lui Orban n-o mai poate întoarce - dacă presupunem că a existat o astfel de intenţie. Ceea ce este remarcabil în această po