Anunţurile de la finele săptămînii trecute sînt doar începutul parangheliilor ce vor fi, mai mult ca sigur, ceremoniile de desemnare.

Finele săptămînii trecute poate fi poreclit, fără riscul de a greşi, momentul feeric al viitorilor prim-miniştri. Conducerea PNL a aprobat candidatura lui Călin Popescu Tăriceanu. La Alexandria, Mircea Geoană şi-a anunţat şi el disponibilitatea de a conduce guvernul României după scrutinul de la 30 noiembrie 2008. PD-L pare să-şi fi limpezit şi el opţiunile. Theodor Stolojan a dat ştire că şi-a depus candidatura în chestiunea desemnării. Deşi în cadrul PD-L se vorbeşte de niscaiva frămîntări interne în chestiunea desemnării, iar Theodor Stolojan a ţinut să precizeze că urmează să se supună procedurilor, candidatura sa e ca şi bătută în cuie. Excepţie fiind scenariul, lansat de unii, cu un Traian Băsescu dînd vrabia din mînă pentru cea de pe gard, e greu de presupus că opţiunea PD-L va fi alta. Emil Boc iese din discuţie. Partidul a decis ca primarii şi preşedinţii Consiliilor judeţene să nu-şi abandoneze posturile proaspăt dobîndite. Vasile Blaga, slăbit după eşecul de la locale, şi-a micşorat dramatic şansele. Prin raportare la imaginea pe care şi-a făcut-o electoratul în privinţa unui premier, Theodor Stolojan nu are concurent serios în PD-L.

Anunţurile făcute de cei trei au dat presei noastre posibilitatea de a-şi exersa ironia de extracţie caragialiană. Plecînd de la premisa – reală – că pentru a ajunge premier sînt necesare condiţii ce nu depind de voinţa aspirantului, cum ar fi victoria la scrutin a partidului său, toanele lui Traian Băsescu – mulţi comentatori au văzut în anunţurile celor trei un soi de vînzare a pielii ursului din pădure.

O astfel de abordare, interesantă în planul scriiturii, intră în conflict cu adevărul vieţii, pentru că nu ia în calcul noutatea spectaculoasă a s