Condamnarea lui Dan Voiculescu este un semn cert că România merge, totuşi, înainte. Dar şi o confirmare că atât cei ce văd în sentinţa de joi mâna lui Traian Băsescu, cât şi cei ce sunt convinşi că este ultima mare victorie a justiţiei independente, înainte de a fi înghiţită definitiv de USL, greşesc. Din fericire!

Trustul lui Voiculescu are două motive să o ţină langa cu influenţa malefică a preşedintelui.

În primul rând, nu poate să spună adevărul despre a cui voinţă a fost determinantă în condamnarea patronului lor. Dacă a fost într-adevăr o influenţă politică – deşi toate datele arată că mai degrabă tergiversarea, vreme de zece ani, a condamnării a fost rezultatul unui joc politic –, de ea nu poate fi considerat responsabil, şi nici măcar felicitat, doar Traian Băsescu.

Este cât se poate de evident că o mare parte din magistraţi, chiar şi cei ce îi sunt cât se poate de îndatoraţi preşedintelui pentru ascensiunea lor profesională, au cel puţin o punte de comunicare cu centrul de putere care îl are ca reprezentant public pe Victor Ponta. Iar ceea ce văd cu ochiul liber jurnaliştii nu avea cum să-i scape lui Dan Voiculescu, turnătorul care plăteşte o armată de turnători.

Doi, Voiculescu preferă să-l acuze tot pe vinovatul de serviciu, Băsescu, nu doar pentru că e pe placul telespectatorilor pe care i-a manipulat ani de-a rândul, ci şi pentru că s-a recunoscut înfrânt de gruparea Ponta. Ştie că, cel puţin deocamdată, aceştia au câştigat partida şi nu-i rămâne decât să se gudure pe lângă ei, în speranţa că anul viitor, dacă vor lua preşedinţia, ar putea să fie răsplătit cu o achitare sau măcar o graţiere.

Aşa se explică campania deşănţată pe care Antena „5“ (după cum i se mai spune, de joi încoace) o face în favoarea lui Ponta pe toate temele sensibile ale guvernării. Aşa se explică de ce măscăricii lui Voiculescu – în special cel c