Faimoasa actriţă Jacqueline Bisset s-a aflat zilele acestea la Bucureşti, la invitaţia lui Ion Caramitru de a participa la cea de-a 20-a Gală a Premiilor UNITER. Jacqueline Bisset a acordat un interviu României libere în care a povestit despre cum şi-a făcut un nume în fabrica de vise de la Hollywood şi cum poate fi la 68 de ani încă o mare frumuseţe.
De la prima dvs. venire în ţara noastră de anul trecut, la TIFF, când aţi primit un premiu, aţi tot poposit pe meleagurile noastre.
Da. E adevărat. M-am ataşat de România. Mi-am făcut buni prieteni care mi-au arătat ţara. E fascinantă. Iar Bucureştiul e minunat când e vremea bună. De dimineaţă m-am plimbat prin Cişmigiu. Îmi place, când sunt într-un oraş, să intru în parcuri şi să mă uit la oameni. Vezi mame cu copii, bătrâni plimbându-se agale, îndrăgostiţi sărutându-se pe bănci. Felii de viaţă care-ţi dau o bună imagine a locului. Iar în Cişmigiu e mereu o energie pozitivă. Îmi face bine acest loc.
S-ar putea crede că o divă a cinematografului duce o viaţă la fel de strălucitoare ca şi filmele în care joacă. Aşa a fost în ceea ce vă priveşte?
Nu. Nici gând. Am avut o viaţă foarte dură. Mama mea s-a îmbolnăvit încă de pe când eram foarte tânără, iar eu a trebuit să o îngrijesc până la sfârşit. Toată viaţa mea a fost practic pusă în slujba acestui lucru. E foarte dur să duci o astfel de „călătorie" pentru o perioadă atât de lungă. Nu spun că nu sunt şi oameni fericiţi pe lumea asta, dar nu a fost cazul meu. De fapt, cu toţii avem de făcut anumite călătorii în viaţă, a mea a fost însă mai teribilă ca a altora. Cu toţii ne bazăm pe părinţi, depindem de ei şi contăm pe ei, mai ales când suntem tineri, şi exact când aveam mai multă nevoie de mama mea ea s-a îmbolnăvit, iar eu a trebuit să-i iau locul cumva. E foarte greu să-ţi vezi părinţii ajungând pe partea descendentă a vieţii, dar când a