Mulţi se declară nemulţumiţi de victoriile "prea curate" ale lui Lucian Bute. Fără tumefacţii, fără cucuie, fără arcade sparte. "Bă, voi vreţi sânge. Asta vreţi voi, sânge. Să ni se ia capetele, vreţi!", ar spune Mitică Dragomir, într-unul din puseele sale isterice.
La urma urmei, ce rost are un meci de box, dacă finalul nu te prinde cu faţa zdrenţe, dată pe răzătoarea de tablă şi fezandată cu tocătorul de vinete. Care-i chichirezul să rămâi în picioare şi să dai interviuri, cu căştile pe urechi, la finalul partidei, în loc să te duci acasă cu faţa de Halloween, ca să-ţi sperii nevasta şi copiii precum Paul Newman în "Rocky Graziano"?
Cu Bute e ceva putred. Au simţit-o şi americanii de la ESPN. com care, ironici, pun la îndoială talentul şi izbânzile campionului român. "Încă nu ştim dacă Bute e chiar e atât de bun pe cât o arată statistica" au spus ei, transmiţându-i că îl aşteaptă să boxeze cu unul precum Ward şi "că nu cumpără o luptă în care cei doi pugilişti sunt prieteni". Mai mult, am delaţiona noi: Johnson i-a fost "sparing", în vară, lui Bute.
Au dreptate şi americanii - campionul român are doar 30 de victorii în 30 de partide şi numai 24 de KO-uri. De toată jena. Şi, pe urmă, nu şi-a apărat centura decât de nouă ori. Şi cu cine… "Cu tot felul de no name" spun unii creştini. Mulţi campioni au suferit că nu pot lupta cu Bute, din motive absolut obiective. Vă amintiţi declaraţia lui Pavlik după ce a refuzat de două ori confruntarea:"Nu merg să lupt cu un stângaci, pe alune", a spus americanul, făcând referire la bursa de numai 1,3 milioane de dolari.
N-am să devin patetic şi telenovelist, invocând aici lipsa de fair-play. Nici trăirile doamnei Bute, mama lui Lucian, făcându-şi cruci cu atât mai largi, cu cât vuietul mulţimii scapă mai puternic pe fereastra cârciumii din Pechea. N-am să spun nimic despre lacrima lui Bute, tatăl, ştearsă,
