E greu să găseşti în fotbal o echipă care să provoace atâta plăcere ochiului şi sufletului în ciuda faptului că de multe ori câştigă doar cu 1-0.
„Tiki-taka" spaniolilor e expresia fotbalului spectacol şi ineficient pentru 89 de minute, dar care degajă forţa necesară pentru a găsi, într-un minut, breşa necesară marcării golulului. Poţi să-l priveşti ore în şir pe Iniesta mângâind elegant balonul.
Dacă Messi e de playstation, atunci Iniesta e desprins parcă din picturile renascentiste, atât de frumoasă este comuniunea sa cu mingea. Nu te poţi sătura de driblingurile lui Pedrito, mereu unul în plus care îi costă pe spanioli posesia, dar ce mai contează dacă adversarul e cu nasul în iarbă.
Spaniolii ies frumos şi din apărare, cu ministrul Pique care ar putea fi oricând conducător de joc sau vârf de atac. Şarjele lui Villa sau Torres, pasele lui Xavi, centrările lui Sergio Ramos, şuturile lui Alonso, totul e o încântare, fără prea multe rezultate pe tabelă.
Spaniolii joacă spectaculos şi ineficient. Dar asta e natura lor. E o naţie crescută în spiritul corridelor unde „rezultatul" se ştie dinainte. Taurul va muri oricum. Dar pentru asta e nevoie de un întreg spectacol al matadorului. Pentru că la spanioli contează mai puţin să răpui taurul. Contează cum îl răpui.