Pentru toate neregulile existente la Canal, aparute din cauza erorilor de proiectare, a lipsei de mijloace financiare, tehnice si umane, regimul Gheorghiu-Dej avea nevoie de tapi ispasitori. Procesul "sabotorilor" de la Canal.

In 1949, din initiativa sovietica, au inceput in Dobrogea lucrarile la constructia canalului care trebuia sa lege Dunarea de Marea Neagra. Conducerea de atunci a Romaniei a fost luata prin surprindere de "sugestia" lui Stalin. Gheorghiu-Dej s-a intrebat pana in clipa mortii care au fost adevaratele intentii ale "parintelui popoarelor" cand a cerut demararea unei asemenea lucrari. "Sfatul fratelui mai mare" trebuia urmat fara intarziere. Nimeni nu a stat sa se intrebe daca Romania isi permite sa aloce fonduri pentru o lucrare de asemenea anvergura. Lucrarile la Canal au fost incepute in graba in vara lui 1949. In februarie 1950 nu se depasise inca faza organizarii de santier.

CAUZELE REALE. Consecintele s-au aratat destul de repede. Proiectele tehnice ale constructiei nu au fost suficient de bine documentate. Se lucra dupa schite si planuri ce contineau din start erori tehnice. Nici din punct de vedere economic, lucrurile nu stateau mai bine. Romania nu avea resursele financiare necesare pentru sustinerea unui santier-gigant. Lipsa fortei de munca s-a dovedit a fi un alt impediment major in calea bunei desfasurari a lucrarilor. Problema personalului se punea atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ. Daca numarul celor care trebuia sa lucreze la Canal a fost crescut prin aducerea militarilor in termen si a detinutilor - atat politici cat si de drept comun - , chestiunea gasirii personalului calificat s-a dovedit aproape imposibil de solutionat. In Romania nu existau la acea data oameni suficient de pregatiti pentru a lucra pe un asemenea santier. In plus, utilajele promise ca ajutor tehnic de catre sovietici soseau cu int