Aproape neverosimil, majoritatea întârzierilor înregistrate pe parcursul construcţiei unor tronsoane de autostradă din România a fost pusă în sarcina arheologilor şi a muncii lor de teren. De la preşedinte de ţară, ministru de resort ori primar de localitate şi până la constructor, cu toţii au aruncat întârzierile nejustificate, indolenţa şi neputinţa finalizării lucrărilor, în cârca inamicului numărul unu - "căutătorii de cioburi".

Băsescu face arheologia ţăndări

"Dacă tot vor să caute după cioburi, sunt sigur că ar găsi şi puţin mai la stânga sau la dreapta autostrăzii. Am rezolvat exproprierile şi acum am rămas cu siturile arheologice", spunea preşedintele Băsescu în urmă cu ceva timp. Mai vocal, dar şi mai ambiguu, fostul ministru al Transporturilor, Radu Berceanu, mergea mai departe şi "descoperea" în munca arheologilor "interesele economice" ale "unora care şi-au făcut SRL-uri de descărcare arhelogică şi care vor să aibă cât mai multe situri".

Arheologii sapă, dar nu se predau

Acestor remarci cârcotaşe şi, în mare, nefondate, le răspundea într-o scrisoare deschisă către preşedinte, dr. Sorin Ilie Cociş, de la Institutul de Arheologie şi Istorie a Artei din Cluj.

"Nicăieri în Europa, domnule preşedinte, arheologii nu se intersectează cu constructorii, pentru că ei lucrează peste tot inaintea lor sau, în cel mai rău caz, într-un grafic care permite accesul comun pe tronsoane. Problema care se pune este de ce nu se poate întâmpla acest lucru şi în România? (...) Până la intrarea utilajelor pe diferitele tronsoane trece un an, trec doi sau poate chiar mai mult (...) În România, în tot acest interval, arheologii sunt nevoiţi să aştepte" arăta doctorul Cociş în scrisoarea sa.

O autostradă peste timp

Descoperirile excepţionale din această primăvară, realizate în bazinul Mureşului - pe şantierul tronsonului Orăştie - Sibi