Ce va putea sa faca Obama, fiul crizei? Se va confrunta el cu un intreg sistem, in numele celor obisnuiti, la care pare ca tine si care l-au ales intr-un mod emotionant, sau va urma si el teribila "fatalitate a destinului"? Am citit cartea lui Barack Obama, Indrazneala de a spera. Reflectii despre salvarea visului american, un fel de autobiografie politica a noului prsedinte american, scrisa in 2006, cind era senator de Illinois, si publicata la noi imediat dupa alegerile americane, cu o remarcabila promptitudine, de catre Editura Rao, in traducerea Lianei Stan. Povestea lui Obama releva un om foarte sincer si deschis, as spune chiar naiv si idealist, pentru ceea ce stiam despre politica americana, un om foarte dedicat, in toata cariera sa, interesului public, nu intimplator se revendica de la Abraham Lincoln si Martin Luther King. Cartea este dedicata celor doua femei care l-au crescut, mama si bunica dinspre mama, Tutu, care a murit cu doua zile inainte de alegeri, fiind parca jertfa de platit pentru succesul rasunator ce avea sa vina. Cred ca Obama e omul destinului, sint prea multe "intimplari" cu tilc in viata lui. Crestin evanghelist, ca religie, el este, inteleg, evreu dupa mama, ceea ce ar putea explica, macar in parte, "mina destinului" ce l-a calauzit pina la demnitatea cea mai inalta. Din doua, una: ori este omul sistemului, ales pregatit si propulsat cu grija, ori este fiul crizei, un politician cu totul atipic, adus pe val de dezastrul lasat in urma de predecesorul sau si de speranta incorigibila a americanilor. In acest al doilea caz, imi permit sa ma tem pentru viata sa. Aceasta pentru ca America nu mai e condusa de mult decit cu numele de politicieni. America e condusa de bancheri. Dupa stiinta mea, este singura tara din lume in care banca centrala, care emite si gestioneaza moneda nationala, nu apartine statului, ci unui consortiu de banci private, n