În octombrie 1972, la ziarul „Pravda“ din Moscova vine o scrisoare anonimă în care se spune că fostul şef al brutăriei din Dubăsari V. N. Voronin obişnuia să folosească violenţa fizică împotriva muncitorilor.
„Cadrele decid totul“, spunea Iosif Stalin. Cei care selectau şi promovau cadrele în URSS în ansamblu şi în RSSM în particular au urmat acest precept mult timp după moartea dictatorului. Acest lucru presupunea şi păstrarea unei anchete cu încălcările inerente activităţii de partid, ceea ce constituia ulterior un mijloc de şantaj. Subiectul prezintă un interes deosebit mai ales în ceea ce priveşte unii lideri promovaţi asiduu în perioada sovietică şi care sunt actori activi şi în perioada postsovietică. Unul dintre aceştia este Vladimir Voronin, preşedintele PCRM.Vladimir Voronin s-a născut în satul Corjova, raionul Dubăsari, la 25 mai 1941, la o lună de la începutul războiului germano-sovietic. În 1961, a absolvit Tehnicumul cooperativist din Chişinău şi imediat, la doar 20 de ani, Vladimir Voronin devine director al brutăriei din Criuleni, iar din 1966 până în 1971 este şef la brutăria din Dubăsari. Între timp, va absolvi, prin corespondenţă, Institutul Unional al Industriei Alimentare din Moscova (1971), după care va deţine numeroase funcţii în organele de partid şi de stat. Prima sa activitate în serviciului Partidului Comunist din Moldova este cea de şef de departament în cadrul Comitetului raional de partid Dubăsari.
PROFITĂ DE EPURAREA CADRELOR DIN PARTID
Printre primii protectori ai lui Voronin, care îl promovează în organele de partid, este prim-secretarul Comitetului raional de partid Dubăsari A. N. Blanovski. Acesta e numit în funcţie în august 1970, după ce în 1959 absolvise Şcoala superioară de partid şi Academia de Ştiinţe Sociale de pe lângă CC al PCUS de la Moscova (în 1969). Între timp, mai lucrase în calitate de preşedi
