Muzeul imaginar al comunismului este un bestiarium, o colectie de chipuri incremenite in obsesiile constrangatoare ale unei religii seculare degradate. Asemeni fascismului, comunismul (fie in faza sa internationalista, fie in aceea nationalist-primordialista) a inlocuit individualitatea prin apartenenta la colectivitati ce se credeau posesoare ale unei misiuni izbavitoare. Acest conflict intre drepturile persoanei (Eu) si presiunile colectivitatii (Noi, adica Partid, Clasa, Natiune, Rasa, Trib) este departe de a se fi incheiat (daca se va incheia vreodata). Slavenka Drakulic, cunoscuta scriitoare croata care traieste in Suedia, ne invita sa vizitam acest muzeu in compania unor animale care ne pot spune lucruri insolite, insa cat se poate de revelatoare despre experimentele practicate de comunisti. Absurdul sistemului este descoperit (devoalat, demascat, demistificat) prin ochii fiintelor necuvantatoare, dar extrem de lucide. Un corb care este cumva implicat in sinuciderea misterioasa a premierului albanez Mehmet Shehu (mai tineti minte romanul lui Ismail Kadare, “Succesorul”, aparut acum cativa ani la Polirom?), un caine din Romania care mediteaza orwellian la injustitiile unui sistem ce se pretinde egalitarist, loialul caine al lui Jaruzelski, numit “Napoleon”, toata aceasta zoologie fantastica este de fapt de un crud, neiertator realism.  Ma intreb ce-ar fi avut de povestit labradorii lui Ceausescu si in primul rand faimosul “tovaras Corbu” in fata caruie se prosterna sicofantul aparatcik Emil Bobu?  O sursa de incredere imi povestea ca, la un moment dat, cand labradorul favorit al cuplului dictatorial a inceput sa maraie amenintator, secretarul CC al PCR, membru al cercului intim al puterii, principalul aghiotant al Elenei Ceausescu la Comisia de Cadre a PCR (unde lucra si Octav Cozmanca), deci Emil Bobu, s-a adresat dulaului cu cuvintele: “Fiti cuminte, va rog, t