Aserţiunea din capul acestor rînduri este,cel puţin,pretenţioasă. În materia accidentologiei rutiere elemental cunoscut este culpa sub cele două forme: uşurinţa sau neglijenţa. Elementele componente ale acestor două împrejurări includ stări sau situaţii potrivit cărora subiectul se lansează în realizarea unor manevre diferite, sperând că nu se va produce un rezultat periculos, deşi existau premise evidente.

Iată cazul accidentului cu victime mortale în care autoturismul ce rula cu viteză de peste 100 de kilometri la oră avea la volan o tînără de 19 ani care cu o mînă ţinea volanul, iar cu cealaltă îşi pensa sprîncenele. Lîngă ea, pe locul “mortului”, prietenul o privea, cu admiraţie. Nici prin gînd nu-i trecea să-i ceară să renunţe la preocuparea destinată înfrumuseţării, ori să facă bine ca mai întîi să oprească maşina, să iasă în afara benzii de rulare şi acolo, la adăpost, să facă ce dorea.

Aşadar, ea se pensa, bolidul se deplasa cu viteză,iubitul tăcea şi o admira iar prietenul lor, de undeva de pe bancheta din spate, probabil se ruga ca totul să se finalizeze cu bine. N-a fost să fie după ruga acestuia. Brusc, automobilul şi-a modificat direcţia şi pînă să apuce domnişoara să-l repoziţioneze a percutat copacul din decorul apropiat. Fata şi iubitul ei au murit pe loc, maşina a luat foc iar cel de pe bancheta din spate a reuşit cu dificultate să se salveze. Prima reacţie a acestuia a fost o rafală de cuvinte grele la adresa fostei şoferiţe care, de-acuma, se cuvenea a fi pomenită cu formula creştină “Dumnezeu s-o ierte şi s-o odihnească”!

Un fapt de viaţă şi moarte care împleteşte dramatic, crima rutieră cu prostia şi stupiditatea, care nu poate fi catalogat drept accident rutier ci crimă din cretinism la volan! În alt colţ de ţară, un automobile recent adus din Spania şi condus de un copilandru de 19 ani, fără permis, însoţit de cîţiva ami